Poveste… A fi Calaret

30 03 2009

Era odata un cavaler nobil a carui viata fusese dedicata cailor. Se spunea despre el ca avea multa demnitate si modestie dar toti cei care l-au vazut calarind erau uimiti de abilitatea sa ecvestra si de eleganta sa in sa.

La virsta de 96 de ani, zacind pe patul de moarte, l-a chemat pe nepotul sau sa-si ia ramas bun. Dupa ce a facut-o, in timp ce nepotul se indrepta spre usa sa plece, pentru prima data a vazut lacrimi in ochii unchiului sau. Batranul i-a luat mana tanarului si i-a spus cu blandete: “este o adevarata nenorocire ca trebuie sa mor chiar acum”. “Dar de ce?” a intrebat nepotul lui mangiind cu afectiune mana batranului, “acest timp vine pentru fiecare om si tu ai avut o viata atat de lunga, bogata si binecuvintata”.

“Da”, a zis batranul “dar numai saptamana trecuta am descoperit pentru prima data ce inseamna cu adevarat sa calaresti un cal”.

Calatorie


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: